Raportul Adunării Anuale a Conferinţei Muntenia-Est

In zilele dela 18—21 Septembrie 1930, a avut loc în Brăila a doua Adunare anuală a Conferinţei Muntenia-Est. Seria şedinţelor Adunării Generale s'a deschis în ziua de 18 Septembrie, orele 10, 30 dimineaţa de către fr . David M. Făurescu, Preşedintele Conferinţei Muntenia-Est, cu cântarea: „Lucrarea Doamne este-a Ta", şi rugăciune. Urmând să se cetească raportul Adunării Generale de anul trecut, pentru economie de timp s'a făcut propunerea de a renunţă la cetirea lui, deoarece se află publicat în „Curierul Misionar" No. 11 din 1929, şi toţi membrii au cunoştinţă de conţinutul lui. Propunerea a fost primită cu unanimitate de voturi. Ca oaspeţi dela Conducere am avut pe fraţii: Steen Rasmussen din partea Diviziunii Sud-Europene, D. N. Wall, Ştefan Demetrescu, P. Păunescu, T. Dresen şi N. Dorobăţ, din partea Uniunii Române. Fr. D. M. Făurescu, Preşedintele Conferinţei, a mulţumit călduros tuturor fraţilor delegaţi ai Comunităţilor, cari au răspuns la invitaţia făcută, cât şi tuturor oaspeţilor; salută cordial pe toţi şi le urează „bun venit" la această conferinţă. Apoi, fr. Făurescu a prezentat Adunării pe fraţii reprezentanţi ai Diviziunii şi Uniunii Române, cari, cu multă iubire şi bunăvoinţă au venit în mijlocul nostru, şi cărora, deasemenea, le-a mulţumit şi le-a urat „bun venit". Ca introducere fr. Făurescu a cetit textul din Ier. 51, 10, cu următorul conţinut: „Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniţi să istorisim în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru". In desvoltarea lui, a amintit că ţinta Domnului, cât timp a fost pe pământ şi până la venirea Sa în mărire, a fost şi este aceasta: „El nu va slăbi nici nu £e va lăsă; până va aşeză dreptatea pe pământ". Isa. 42, 4. In lucrarea pentru salvarea sufletelor, Domnul priviâ necontenit cu încredere, spre ultimul ceas al activităţii Sale, fiind convins că „mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui". Ecles. 7, 8. Cu câtă bucurie şi satisfacţie a putut spune Domnul în rugăciune către Tatăl, la sfârşitul activităţii Sale: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s'o fac!" loan 17, 4. Şi apoi pe cruce, când Şi-a dat duhul, a zis uşurat: „S'a isprăvit!" După înălţarea Sa la cer, lucrarea de salvarea sufletelor dela pieire, a fost încredinţată urmaşilor Săi: „Cum M'ai trimes Tu pe Mine în lume, aşâ i-am trimes şi Eu pe ei în lume". loan 17, 18. Ca popor misionar în lume, poporul advent trebuie să urmărească necontenit aceeaş ţintă ca şi Domnul: încheierea lucrării. Când Evanghelia va fi predicată pretutindeni, atunci va veni sfârşitul. Ceeace facem când raportăm din săptămână în săptămână, din lună în lună şi din an în an, ne aminteşte că va veni odată timpul, când vom raportă ca şi Domnul: terminarea lucrării. Şi atunci, vom auzi cu multă bucurie invitaţia Domnului: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri; intră în bucuria stăpânului tău". Mat. 25, 21. In această conferinţă, nu vom vorbi atât de mult de greutăţile întâmpinate ca purtători ai întreitei solii în lume, căci ele nu se pot compara cu măreaţa răsplată ce o va aduce Domnul la venirea Sa. Vrem să prezentăm adunării un raport bun ca şi Iosua fiul lui Nun şi Caleb fiul lui Iefune, şi să vorbim numai bine despre Canaanul ceresc; şi, la aceasta să ne ajute bunul Dumnezeu. S'a procedat apoi la constituirea Conferinţei: . S'a făcut apelul delegaţilor Comunităţilor. Cele 59 Comunităţi din Conferinţa Muntenia-